asa as putea numi relatia care s-a legat intre mine si Josh,un pui de schnauzer urias,pe care l-am adoptat de 2 luni...este inca un pui,are 3 luni,insa ne-am atasat unul de altul foarte mult.
Nu stiu daca ati ajuns vredata si cineva se bucura extrem de mult de venirea voastra...Ei bine...De acest sentiment am ajuns sa ma bucur zilnic cand vin de la scoala sau din oras,deoarece micul meu prieten mustacios ma intampina inca de cum deschid usa de la intrare...Mi-e aproape imposibil sa nu ma gandesc la asta cand pasesc in casa...
Cand sunt acasa e ca si cand suntem o singura fiinta...nu pot merge undeva fara sa ma acompanieze...pur si simplu vine dupa mine si se culca la picioarele mele...stiu ca multora nu le spune nimic chestia asta insa simti ca nu esti singur,ca cineva este cu tine mereu...ca te protejeaza in felul sau...
Legatura dintre mine si Josh s-a format inca din primele 2 saptamani petrecute impreuna...imi amintesc ca ma suparasem pe el ca facuse o boacana si i-am dat doua palme,ca mai apoi sa nu-l bag in seama...a venit si s-a asezat langa mine...incercand sa imi atraga atentia,insa nu am cedat...atunci s-a culcat langa mine...si a procedat la fel..pur si simplu se facea ca nu exist....l-am mangaiat...nimic...atunci m-am intains pe jos,langa el,incercand sa vorbesc cu el...nici asta nu a functionat...atunci am pus capul langa al lui si m-am uitat in ochii lui...pentru o clipa am crezut k nu va reactiona,insa Josh m-a impins cu labutza de langa el...pur si simplu ma indeparta de el...am ramas masca la reactia lui...
si totusi...este un simplu catel...sau nu...este un catel special...catelul meu...care are grija in fiecare dimineata sa ma trezeasca,dupa ce alarma a sunat si eu am anulato...e cel care se bucura cel mai mult cand ma vede...e cel care ma asculta mereu...chiar daca nu imi raspunde...e cel...e doar Josh...
